Pagina fanilor

“Istoria nu a fost niciodată mai bine îmbinată cu spaimele trecutului.”

Simona Epuran, Cleveland State University

 

“Arta suspansului lui Dan Brown întâlneşte cultura enciclopedică şi umorul lui Umberto Eco.”

Calvin Moore, Harvard University

 

“Un puzzle de o inteligenţă diabolică. Cea mai bună carte despre conspiraţii din ultimii ani.”

Catherine Melissa Park, Columbia University

 

„În trecut, de câte ori citeam, de exemplu, ”Interviu cu un vampir”, de Anne Rice, sau ”Dracula” lui Bram Stoker, ori vedeam filme cu vampiri, mă gândeam: domnule, dar nu se găsește niciun român să scrie o carte cu Vlad Țepeș, tot ăștia care poate nici nu știu unde se află România pe hartă o fac? Un român ar avea la dispoziție locurile pe unde a umblat Țepeș, ar avea istoria, ar avea legendele scrise sau nescrise, deci ar avea toate datele să scoată ceva bun. Și uite, că până la urmă s-a găsit cineva: Igor Bergler, cu a lui ”Biblie pierdută”.

Sunt genul de cititor care își cumpără cărțile, nu le primește gratuit de nicăieri. Deci, sunt atentă la ce cumpăr, sunt selectivă și am așteptări. De regulă, acord credit scriitorului, dar stau cumva la pândă, să-l prind cu o eventuală eroare de logică. În același timp, mă arunc în poveste, vizualizez totul, sunt acolo, în mijlocul acțiunii, laolaltă cu personajele. Dar, mai mult ca sigur toți cititorii fac asta.

Mai trebuie să precizez că literatura românească nu prea m-a atras niciodată, probabil o consecință a lecturilor obligatorii din școală. Am citit ”Cartea șoaptelor” a lui Vosganian și cam atât. Și totuși, m-a atras ”Biblia pierdută”, semn că strategia de marketing a funcționat.

N-o să mă apuc să povestesc acțiunea romanului, o să spun însă că are de toate: mesaje încifrate în cărți vechi și dispărute, enigme greu de pătruns, case cu pasaje secrete, crime, conspirații, locuri pline de farmecul de altă dată și… cel mai important, îl are pe Țepeș.

Deși are peste 500 de pagini, romanul se citește ușor și se simte că este construit în așa fel ca să aibă succes, aici, dar mai ales pe piața vestică. Practic citești un film. Dacă Hollywood-ul, printr-un ghinion, nu află de ”Biblia pierdută” și nu face un film după ea, nici nu știe ce pierde.

Mi-a plăcut că imaginea lui Țepeș rămâne una pozitivă, autorul nu-l demonizează inutil, nu-l pune să sugă niscaiva sânge, ba chiar îl tranformă în creatorul unui ordin secret cu scopul de a salva lumea. Deci, Țepeș este inteligent, carismatic, bun negociator, lasă impresie pe unde trece. Da, mi-a plăcut asta. De asemenea, mi-a plăcut că se fac numeroase referiri la date istorice, astfel că cine nu s-a aplecat asupra istoriei lui Vlad Țepeș (eu am făcut-o), poate să afle lucruri noi.

Mi-a plăcut că Igor Bergler s-a ferit de clișeul, omniprezent în toate romanele gen thriller ale vesticilor, al unei partide de sex între personajul principal care, invariabil, este un tip înalt, suplu, cu trupul dus la sală, îmbrăcat bine și vreo domniță – personaj secundar, care nu poate fi decât înaltă, suplă, cu picioare lungi, frumoasă și bine îmbrăcată. Da, Igor Bergler s-a ferit să-și agățe cititorii cu trucuri ieftine.

Mi-a plăcut că este introdus, fie și măcar în treacăt, Ștefan cel Mare, un alt personaj care merită făcut cumva cunoscut lumii întregi. Cine a văzut vreodată o statuie de-a lui, sigur a observat cât de mititel de statură era Ștefan ăsta, probabil că fără ajutor nu putea să se urce pe cal, era cam cât paloșul cu care lupta! Ei bine, Ștefan ăsta a reușit să domnească nu mai puțin de aproape jumătate de secol și mai mult, să moară în patul lui. Dacă nici asta nu era o performanță pentru acele vremuri… Apoi, mai umblă legenda că, în luptă, căra mereu cu el tigva nu mai știu cărui sfânt, ca să-l ajute. Ce mai, a fost un om special și ar fi un personaj interesant. Ca să nu mai spun că Ștefan, Sfântul, este văr primar cu Vlad, Dracul. Numai în România noastră e posibilă o așa asociere!!!!

În schimb, nu mi-a plăcut că personajele românești cam lipsesc, iar Charles Baker are cam puțină treabă prin Sighișoara. Mi-ar fi plăcut ca, spre finalul poveștii, Baker să se întoarcă la Sighișoara, să mai descopere vreun indiciu pe-aici.

În concluzie, cartea merită banii, mă bucur că am citit-o și… aștept să văd filmul!”

Laura Voina pe lauravoina.blogspot.ro

 

“Igor Bergler reușește să ne ia prizonieri într-o aventură accesibilă până acum doar în traducerile diverșilor autori din alte țări. Dacă Doina Ruști în „Zogru” ne duce într-un plan tradițional, plin de specific românesc rural, urmărind diversele transpuneri ale „duhului” sortit să exploreze lumea, în Bibila Pierdută aceeași rădăcină dezvoltă în cititor pasiuni, temeri și curiozitate obsesivă. Doar oboseala zilei te poate opri din citit, deoarece pofta de a urmări deducțiile profesorului Charles Baker se instaurează în toate celulele organismului. Am fost surprins de diversitatea posibilităților prin care se desfășoară lectura: relaxantă dacă te lași în mrejele descrierilor turistice, educativă prin bogăția detaliilor documentar-istorice, creativă încercând să vizualizăm bogăția garderobelor și decorul de interior sau arhitectural, plină de mister când…”

Mălinescu pe Malinescu.ro

 

“Am citit această carte doar ca să văd cât adevăr conţine proverbul nu iese fum fără foc. Eram foarte sceptică în privinţa laudelor de pe Facebook, a succesului ei, a numărului de cititori. E doar reclamă, îmi spuneam eu.  Manipulare. Tot ce spun ăştia despre cartea asta e o exagerare. Nicio carte nu e atât de bună. Mai ales o carte românească, scrisă de un român.” Aşa că am luat toată această vâlvă din jurul acestei cărţi ca pe o provocare de a mai face încă un experiment în viaţa mea. Pe scurt: cartea asta e unul dintre cele mai bune filme de suspans pe care le-am văzut! M-a ţinut cu sufletul la gură tot timpul, nu m-a lăsat s-o las din mână, şi, ceea ce mi se pare genial, e că nu mi-a luat plăcerea misterului nici la final! De-abia aştept să văd cum va arăta filmul care se va face inspirat de această carte şi să citesc o continuare a poveştii care să lămurească misterul de la final şi să aducă noi mistere.”

Liliana Pelici  pe gooreads.com

 

“I’m not a big fan of Dan Brown, mostly because of the dumb dialogues and the poor command of language, but also because his novels are always following the same pattern, they give a paint by number feeling. Here comes Igor Bergler, who’s using Dan Brown’s recipe, he’s got the same ingredients on the table, cooking the same meal, but somehow Bergler’s stew tastes much better. It could have done with some more memorable characters – Charles Baker reads too much like Robert Langdon -, and the conspiracy in itself is not a very original or over-impressive one. But aside from that, the book was a sheer pleasure to read. The pacing was flawless, the reader is firmly gripped and given the exact amount of fact and action. The book is packed with information, lots of very interesting historical detail – I don’t know if any reader would like this, but I loved it. I loved also how every clue was so attentively and meticulously placed and none of the intricate narrative threads are left hanging. The hints and references felt playful and enriched the reading experience. The very ending was a bit baffling, I don’t know yet how I feel about it, I can’t decide if the supernatural element was too little too late, or I would have preferred none at all. Or if it’s perfect just the way it is… By the way, if I were in Baker’s shoes, I would have gotten a bike in Bologna.”

Laura  pe goodreads.com

 

“Pornind de la un concept simplu – o conspiraţie mondială şi eroul care dejoacă planurile mai marilor lumii, plus personajul feminin care completează tabloul – Igor Bergler reuşeşte să iasă din schemă şi să ne surprindă cu un minunat goblen de istorie reală, istorie imaginară şi intrigi ficţionale la confluenţa dintre cele două istorii, ajungând în final să creeze un roman delicios şi foarte uşor de citit.”

Simona Banu  pe goodreads.com

 

“Dacă îţi pică în mână această carte, întârzii să-ţi iei copilul de la şcoală, mâncarea pusă la încălzit se arde… până şi facebook-ul pică pe locul doi !!! E un pericol clar pentru rutina zilnică !!!”

Trintalin Attila pe goodread.ro

 

“S-au spus și s-au scris multe despre acest roman. Printre altele că îmbină suspansul lui Dan Brown cu umorul și cultura enciclopedică a lui Umberto Eco. Unii au mers până acolo încât susțin că Igor Bergler l-a copiat pe Dan Brown, iar de aici și până la o adevărată campanie de defăimare a cărții și autorului său n-a mai fost decât un pas. Culmea e că-și dau cu părerea asupra chestiunii și persoane care recunosc că n-au citit cartea, dar sunt siguri, siguri că e un plagiat. Nu știu de ce, dar am impresia că teza asta a plagiatului s-a lansat pe piață atunci când s-a aflat că autorul e român. La început erau unii care întrebau când apare următoarea traducere.
Subiectul e cunoscut deja, așa că eu spun doar că am citit cu mare plăcere o carte care are de oferit câte ceva multor categorii de cititori: amatorilor de thrillere, pasionaților de istorie, celor cărora le place să dezlege mistere sau să afle lucruri neștiute despre societăți secrete și, da, chiar și călătorilor pasionați. Împreună cu profesorul Baker faci o frumoasă călătorie prin Europa, cu o scurtă incursiune peste ocean.
Aștept cu nerăbdare următorul roman și chiar varianta în limba engleză a Bibliei pierdute a celor care așteaptă… traducerea.”

Dorina Danila pe goodread.ro

 

“Ce poţi spune despre o carte care te-a captivat? În primul rând îţi vine s-o povesteşti cuiva, aşteptându-te ca acel cineva să rezoneze la bucuria ta, însă asta nu prea e posibil, o dată pentru că, dacă ar fi încântat de ceea ce aude, şi-ar dori să lectureze cartea, iar dacă nu-şi doreşte asta, şansele sunt mici să se bucure de poveste. Şi atunci, ce poţi spune despre o carte care te-a captivat? Iată şi răspunsul: poţi scrie o recenzie într-un loc comun al celor care au citit cartea. Pot spune că mă bucur de două ori, pentru lectură în primul rând, dar şi pentru posibilitatea de a povesti de ce mi-a plăcut Biblia Pierdută. Aşa cum declara şi domnul Bergler, cartea e scrisă după reţetă, ingredientele erau date, însă, în ceea ce priveşte sarea şi piperul, autorul a jonglat fără cusur cu proporţiile, în final romanul având doza optimă de ficţiune, istorie, şi, nu în ultimul rând, de umor voluntar. Cititorul poate fi tentat să despice firul în patru (aşa zisa tetrapiloctomie a lui Umberto Eco) încercând să găsească schema logică a romanului, şi, totodată, să înglobeze în această schemă toate evenimentele mai mult sau mai puţin explicabile ale acţiunii. Am fost tentat să îmi explic episodul petrecut în Praga cu bătrânul orb, care îl şochează pe Charles Baker cu replicile pe care le rosteşte, însă am înţeles, spre final, că nu trebuie să explici nimic din ceea ce nu este foarte clar relevat, dimpotrivă, trebuie să te bucuri de fiecare ingredient pe care “papilele minţii” îl percep şi să laşi lectura să curgă. Făcând asta am fost încântat de rezultat, o lectură plăcută, cu o miză principală închegată şi dusă la bun sfârşit şi cu o miză secundară ludică care trece într-un plan superior numai prin voia cititorului. Te poţi bucura de fiecare miză a cărţii lui Bergler în egală măsură, sau poţi rezona la cea care ţi se pare mai interesantă, finalul fiind, în ambele cazuri, acelaşi, o bucurie a cititului, acea bucurie care te îndeamnă să mai cauţi cărţi care îţi pot menţine starea de bine, iar asta reprezintă în final o victorie pentru autor, o victorie şi o încântare pe care domnul Bergler le merită. Felicitări!”

Cornereanu pe goodread.ro

 

“O surpriză plăcută Biblia Pierdută a lui Bergler. Am purces la a o citi din curiozitatea pe care mi-a transmis-o campania de publicitate, însă fără prea mari aşteptări. În definitiv elementele – Dracula, Ţepeş, roman, thriller – păreau mai mult decât suficiente pentru a mă apuca de citit. Am sfârşit prin a pierde două nopţi pentru a parcurge cât mai repede aventurile lui Charles Baker. Autorul calcă, în mod cert, pe urmele lui Dan Brown, însă, spre deosebire de acesta, nu pare să creadă cu putere în ficţiunea creată, pare că romanul se doreşte un soi de experiment narativ şi tind să cred că a fost conceput în scopul clar de a crea bună dispoziţie unor cititori în căutare de entertainment.”

Zoltan Gavris pe goodreads.com

 

“O carte minunată, antrenantă şi cu umor, sunt pe la pg. 367 şi nu aş vrea să se termine!”

Cătălina Georgescu  pe blogul Dorinei Dani

 

„Excellent! Thrilling, titillating and informative…. Loved it, can’t wait for his next book!”

Lili pe goodreads.com

 

„Cea mai bună carte pe care am citit-o în 2015! Suspans, acţiune, istorie, mister, ironie, subtilităţi… are toate ingredientele unei cărţi de succes pe care ai reciti-o şi pe care o poţi recomanda şi altora.”

Tănase Georgiana pe goodread.ro

 

„Superbă carte. Biblia Pierdută m-a fascinat încă de la primele rânduri citite. E cartea pe care o savurezi în timpul lecturii şi de care te îndrăgosteşti. Igor Bergler îşi conturează foarte bine personajele, creând un suspans aparte. Recomand tuturor să citească această carte.”

Claudia Nicolae pe goodread.ro

 

„Biblia Pierdută este, ca şi roman, un fenomen literar excepţional primit cu braţele deschise de cititorii români avizi după mister, istorie şi întâmplări fantastice! Faptul că este scrisă într-o manieră care te duce cu gândul la opera lui Dan Brown nu face decât să incite la lecturarea pe nerăsuflate. Descrierea lui Vlad Ţepes în viziunea autorului este de departe cea mai originală şi spectaculoasă de până acum în contextul genului literar de specialitate. O carte delicioasă, cu o acţiune încrucişată, dar extrem de uşor de urmărit, deloc greoaie, accesibilă cititorilor de toate gusturile şi genurile. Era nevoie de o revoluţie în literatura contemporană românească: Igor Bergler a reuşit cu a sa biblie pierdută să ne conştientizeze ca naţiune !”

Silvia Mihalache pe goodread.ro

 

„Incitantă prin titlu şi subiectul propus, Biblia Pierdută te cucereşte prin detaliu, îţi satisface aspiraţia spre aventură, te ademeneşte printr-o idilă nefinalizată, domolindu-ţi setea de mister printr-o abilă manipulare spre revelaţia istorică, antrenând ochiul avid de miraculos al cititorului în perceperea tainelor aparent prozaicului univers cotidian.
Complotând prin intermediul personajelor sale, Igor Bergler metamorfozează “gaura neagră” promisă incipient pasionatului explorator într-un relaxant traseu turistic.”

Adriana Mertea

 

“A fost prima carte pe care am cumpărat-o în ultimii 10 ani! În condiţiile în care, până acum 10 ani, cumpăram 4-5 pe săptămână! Pur şi simplu nu am avut ce să cumpăr… în ultima vreme…”

Stanciu Mircea pe Facebook

 

WordPress Lightbox Plugin
© Igor Bergler, 2017 Design By Gabriel Isac.